Sănătatea e prioritară…mereu

Aşa cum spunea şi Jim Rohn: “Ai grijă de corpul tău întrucât este singurul loc unde va trebui să trăieşti.” Dar oare, facem noi asta?

imagesCA45JHTH

  O zi obişnuită din viaţa unui om are 24 de ore. Şi este, de obicei, împărţită în dimineaţă, prânz şi seară. La o primă vedere, ar părea că avem timp să facem cam tot ce ne pofteşte inima. Dar ce să vezi, lucrurile nu stau deloc aşa. Avem un job la care trebuie să fim prezenţi cel puţin cinci zile pe săptămână din cele şapte, avem facultate, avem o familie de care trebuie să avem grijă, avem, avem, avem… Ca să nu mai spun cât timp se pierde zilnic, în oraşele mari şi aglomerate, cu transporturile în comun. Deci practic, plecăm dimineaţa la o oră destul de matinală de acasă şi ne întoarcem…seara. Şi, în acest interval, nu ne mai rămâne deloc timp pentru cel mai de preţ lucru al nostru, al tuturor. Şi anume, sănătatea.

Şi nu mă refer aici numai la sănătatea fizică, ci şi la cea pishică. Care se deteriorează constant ca urmare a stresului, a emoţiilor negative, a temerilor, a îngrijorărilor noastre constante în legătură cu ziua de mâine. Faptul că aceste lucruri ne afectează, se resimte, în timp, şi asupra organismului. Cu toţii ştim că somatizarea unor astfel de trăiri psihice poate fi extrem de nocivă pentru organele noastre interne. Un astfel de exemplu este şi cazul despre care am ales să scriu în cele ce urmează. Este cel care m-a făcut să îmi dau seama că sănătatea e prioritară. Mereu.

Mă aflam în China, ca profesoară de limba engleză, la o şcoală care număra mai mulţi elevi decât crezusem vreodată că este posibil să încapă într-o şcoală. Deşi a fost visul meu să ajung acolo, să văd minunatul ţinut asiatic, atât de încărcat de istorie şi cultură, nu pot spune că munca pe care o făceam era uşoară. Ci, din contră, obositoare şi destul de solicitantă, mai ales, având în vedere faptul că era şi primul meu an în care eram pusă în postura de profesoară. Încercam totuşi să mă relaxez pe cât posibil în timpul liber, să ies la aer curat, să mă bucur de lucrurile mărunte pe care le oferă viaţa de zi cu zi.

Însă una din colegele mele părea să resimtă acestă epuizare psihică într-un mod acut. Nimic din ceea ce aş fi putut spune sau face nu părea să o ajute. Vedeam cum, pe zi ce trece, se simte din ce în ce mai obosită, cum începe să slabească şi să îşi piardă entuziasmul şi voiciunea pe care le văzusem la început în privirea ei. Singurul sfat pe care i-l mai puteam da, era să se ducă să vadă un doctor.  Însă, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, colega mea părea să amâne la nesfârşit.

Până într-o zi, în care i-a fost atât de rău, încât ea singură mi-a cerut să o însoţesc la spital. Evident, medicul i-a spus că stările ei se datorau epuizării psihice care, ulterior, se reflectaseră şi asupra corpului. Din momentul acela, colega mea a înţeles că sănătatea e prioritară şi mi-a spus că nu îşi mai doreşte niciodată să treacă prin aşa ceva. Mi-a mulţumit cu lacrimi în ochi pentru că i-am fost alături în acele  momente. A primit tratament, iar după două săptămâni şi-a dat demisia de la şcoala respectivă. După alte câteva, s-a angajat într-un loc în care, pot spune, cu mâna pe inimă, am văzut-o cum, treptat, începea să radieze de sănătate şi bunăstare psihică şi fizică.

Dar ziua aceea, în care am mers împreună la spital, a fost la fel de importantă şi pentru mine. Mi-am dat seama că o încurajasem pe ea să meargă la o clinică şi să aibă mai multă grijă de sănătatea ei, însă şi eu amânam să fac acest lucru. Am realizat cât de mult contează să avem mai multă grijă de noi înşine şi că nimic pe lumea asta nu poate sa fie considerat mai important decât sănătatea. Dacă nu avem grijă de noi, de modul în care gândirea negativă şi stresul de zi cu zi ne pot afecta, atunci pierdem însuşi sensul vieţii. Este adevărat, fiecare dă vieţii o semnificaţie proprie, însă, cred că, atunci când vine vorba de sănătate, nu ar trebui să o punem niciodată pe al doilea loc, indiferent de cât de ocupaţi sau câte alte lucruri mai “urgente” ar părea să fie prioritare în momentul respectiv.

Aşa că, din acel moment, am decis să îmi fac timp pentru sănătatea mea. Şi, pentru că vreau doar ce e mai bun pentru mine (ştiu că sună a narcisism, dar mă refer la asta strict din punct de vedere al calităţii şi al performanţei sistemului sanitar), aleg să văd ce fel de servicii oferă Clinica Hipocrat. Aparatura medicală de ultimă generaţie precum şi personalul competent îmi dau siguranţa că, într-adevăr alegerea pe care intenţionez să o fac este una bună. Mai multe detalii despre clinică, găsiţi aici. 🙂

Advertisements

2 comments

  1. Elena · March 4, 2015

    Draga Raluca,
    Apreciez implicarea in campanie! Te voi urmari in continuare cu interes si astept cat mai multe subiecte interesante! 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s