Laowai…în China.

Poate că deja ați aflat. În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găsești aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma.

images

Atunci când am citit provocarea celor de la Enigmam-am gândit că aș putea scrie despre ceva ce mi s-a întâmplat destul de recent. Nu știu dacă ar face sau nu un subiect bun de carte, dar ceea ce știu este că absolut tot ceea ce ni se întâmplă, ne modelează pe fiecare în parte. Unele lucruri se petrec în viața noastră ca să învățăm ceva din ele, altele se întâmplă ca să ne bucure sufletul, să ne amuze, altele pentru a ne face mai buni sau mai răi, după caz.  Eu sunt pe principiul că totul se întâmplă cu un scop, fie că îl înțeleg în momentul respectiv, fie după ceva timp, sau..niciodată. Sau poate că doar îmi place să despic firul în patru. Oricum ar fi, asta e povestea pe care am ales să o împărtășesc cu voi.

Eram în luna octombrie a anului 2014, an care pentru mine a fost momentul trezirii din visare și al trecerii la acțiune. Urma să îmi îndeplinesc cel mai mare vis, și anume, acela de a călători. Și nu oriunde, ci în China. Îmi doream cu atâta ardoare să văd lumea, o lume atât de diferită de a noastră, încât atunci când a venit oportunitatea, nici măcar nu m-am gândit de două ori. Eram eu față în față cu visul meu. Și pentru prima dată, aveam să fac ceva în privința asta. Așa că am plecat în China.

În Lioacheng, orașul în care mă stabilisem, era încă destul de cald pentru luna aceea (asta pentru că la chinezi era încă septembrie, ei fiind cu o luna în urma calendarului folosit de celelalte popoare). Așa că, într-o duminică, am decis să fac o plimbare prin parcul Dongchang împreună cu una dintre colegele mele, Xiao Fei. Mă bucuram de mângâierea razelor blânde ale soarelui de toamnă și respiram ușurată pentru că, în sfârșit, trecuse un mare meeting (care ne epuizase fizic și psihic pe toți cei care participaserăm). Evident că plimbarea era întreruptă din când în când de bătrânei care ma vedeau și care erau foarte entuziasmați de apariția unei laowai (străină) în orașul lor…și bineînțeles că toți credeau că sunt rusoaică. La început, aceste presupuneri mă cam iritau, și țineam să le explic clar și răspicat că vin din România, însă odată cu trecerea timpului, am început să mă amuz pentru că mi-am dat seama că ei nu o spuneau cu răutate, ci pur și simplu chiar asta credeau. Și în plus, mi-am dat seama că în acel oraș situat undeva în estul Chinei,mi-aș fi putut asuma absolut orice identitate aș fi dorit…nu ar fi știut nimeni niciodată adevărul.

Dar să revenim. În timp ce ne pregăteam să traversăm unul din poduri pentru a ajunge la cetatea veche, lângă noi, a frânat o dubă de culoare albastru închis din care a coborât un bărbat chinez, robust, până în treizeci de ani, de înălțime medie, părând foarte euforic și gesticulând nevoie mare. A început să vorbească destul de precipitat cu Xiao Fei. Inițial am crezut că se cunosc, dar apoi din privirea ei și din modul în care aceasta părea să se situeze în defensivă față de el, mi-am dat seama că nu. Nu înțelegeam absolut nimic din ce zicea bărbatul, dar îmi putea da seama că nu e prea coerent. Așa că, pe măsură ce discuția se prelungea, începeam să devin din ce în ce mai agitată și oarecum, în stare de alertă. I-am făcut semn colegei mele să plecăm. Însă, când abia părea că Xiao Fei termină conversația cu minunatul nostru interlocutor care duhnea a alcool de la o poștă, am văzut că din mașina mai coboară un alt bărbat. Și după el, încă unul. Și încă unul. Și Încă doi. În total, cinci chinezi vin către noi și încep să vorbească unul peste altul.

Deși era ziua în amiază mare și deși Liaocheng părea un oraș sigur, începusem să mă sperii de-a binelea. M-am uitat în jurul nostru și, în afară de câteva mașini, nu se zărea nici țipenie de om. Și panica cea mai mare provenea din faptul că nu înțelegeam o boabă din ce spuneau indivizii care erau toți ca proaspăt veniți de la o petrecere. Iar colega mea părea și ea să nu la mai poată face față. Deja începusem să mă gândesc la o mulțime de scenarii, dintre care, nici unul favorabil nouă. Mă gândeam la condiția mea fizică nu tocmai foarte bună și la cât de departe aș ajunge dacă ar fi să o luăm la fugă. Sau să țip. Dar cine ne-ar fi sărit în ajutor?

În timp ce mă gândeam la tot felul de ipoteze care mai de care mai nerealizabile, dintr-o dată, o aud pe Xiao Fei râzând și luând un aparat de fotografiat din mâinile unuia dintre bărbați. O văd apoi că îi așează pe petrecăreții agitați  într-un fel în care să iasă și o parte din pod și că în doua secunde se termină totul. Bărbații mulțumesc și se retrag, zgomotos, către mașină. Nu înțeleg nimic, așa că o întreb despre ce a fost vorba. Îmi explică, în engleză evident, că și ea, ca și mine, se speriase când văzuse că mașina oprise brusc lângă noi și mai ales când și-a dat seama că are de-a face nu doar cu unul, ci cu mai mulți bărbați aflați în stare de ebrietate. Și pentru că nici unul nu mai era capabil să articuleze cum trebuie, i-a luat ceva până să își dea seama că tot ce vroiau ei era…o poză împreuna, pe pod, ca amintire. Am început să râdem amândouă și ne-am continuat drumul spre cetatea veche.

Advertisements

3 comments

  1. Daniela Bojincă - Pishky · January 26, 2015

    Offf, woman… și eu care am crezut că te-au luat în duba aia dubioasă… 😦

    Like

  2. rallu92 · January 27, 2015

    Nu, woman, stii că nu scapi așa ușor de mine…;)

    Like

  3. Pingback: Castigatori campanie "Ati gasit enigma?" - Blogal Initiative

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s